Cesiunea de creanță
Publicat la 01.09.2017 in Dictionar
1545 0 comentarii
Cesiunea de creanță este reglementată de Codul civil. Câteva dintre caracteristicile specifice cesiunii de creanță sunt prezentate în continuare.
Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.
Cesiunea de creanță poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Printr-un contract de cesiune de creanta, cedentul transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată si toate drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate.
Nu pot fi cedate urmatoarele creante:
- creanțele care sunt declarate netransmisibile de lege.
- creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani poate fi cedată numai dacă cesiunea nu face ca obligația să fie, în mod substanțial, mai oneroasă.
Cesiunea care este interzisă sau limitată prin convenția cedentului cu debitorul nu produce efecte în privința debitorului decât dacă:
a) debitorul a consimțit la cesiune;
b) interdicția nu este expres menționată în înscrisul constatator al creanței, iar cesionarul nu a cunoscut și nu trebuia să cunoască existența interdicției la momentul cesiunii;
c) cesiunea privește o creanță ce are ca obiect o sumă de bani.
Cesiunea partiala
Creanța privitoare la o sumă de bani poate fi cedată în parte.
Cesiunea creanțelor viitoare
În caz de cesiune a unei creanțe viitoare, actul trebuie să cuprindă elementele care permit identificarea creanței cedate.
Creanța se consideră transferată din momentul încheierii contractului de cesiune.
Forma cesiunii - conditii care (nu) trebuie respectate:
Creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului.
Consimțământul debitorului nu este cerut decât atunci când, după împrejurări, creanța este legată în mod esențial de persoana creditorului.
Predarea înscrisului constatator al creanței
Cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
În caz de cesiune parțială a creanței, cesionarul are dreptul la o copie legalizată a înscrisului constatator al creanței, precum și la menționarea cesiunii, cu semnătura părților, pe înscrisul original.
Dobânzile scadente și neîncasate
Dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile și orice alte venituri aferente creanței, devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii.
Comunicarea și acceptarea cesiunii
- Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care:
a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;
b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii.
- Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.
- Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.
- Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.
- Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.
