Proiect OG de modificare a CPF: Tranzacțiile prin care firmele obțin avantaje fiscale trebuie raportate la fisc
Publicat la 13.01.2020 in Codul de procedura fiscala - diverse
1838 0 comentarii
MFP a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță care face referire la optimizările fiscale pe care și le dorește a-i fi raportate.
Având în vedere adoptarea Directivei 2018/822, precum și obligația României de a transpune prevederile acesteia, este necesară adoptarea prezentului proiect de Ordonanță a Guvernului pentru completarea Codului de procedură fiscală. în acest context, urmează a se realiza transpunerea, în cuprinsul Codului de procedură fiscală, a prevederilor Directivei (UE) 2018/822.
Prin intermediul proiectului de ordonanță se propune instituirea obligației intermediarilor de a raporta autorităților fiscale informații cu privire la anumite aranjamente transfrontaliere care ar putea fi utilizate în scopul obținerii unor avantaje fiscale (transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile, diminuarea impozitului datorat etc.).
Raportarea se face în termen de 30 zile de la data la care a luat la cunoștință de aranjamentul transfrontalier:
În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A.F. informații, de care au luat la cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.
Termenul de 30 zile începe să curgă:
a) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pus la dispoziție în vederea implementării; sau
b) din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării este pregătit pentru implementare; sau
c) din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării.
Prin excepție, intermediarii au obligația de a raporta la organul fiscal competent informațiile relevante în termen de 30 de zile începând din ziua următoare datei la care au furnizat ajutor, asistență sau consiliere în mod direct sau prin intermediul altor persoane.
Ce reprezintă intermediarii
În cuprinsul proiectului se regăsește o definiție a intermediarilor, în această categorie regăsindu-se, dar fără a se limita la aceștia, profesioniști din diferite domenii, cum ar fi consultanți fiscali, avocați, experți contabili, consultanți financiari, precum și entități cu sau fără personalitate juridică, spre exemplu instituțiile financiare, etc.
Ce reprezintă aranjamentul transfrontalier
Aranjament transfrontalier – un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru și o țară terța, dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:
1. nu toți participanții la aranjament sunt rezidenți în scopuri fiscale în aceeași jurisdicție;
2. unul sau mai mulți participanți la aranjament au în același timp rezidență fiscală în mai mult de o jurisdicție;
3. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică în altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicția respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activității acelui sediu permanent;
4. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică într-o altă jurisdicție fără a avea rezidență fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicție;
5. un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informații sau asupra identificării beneficiarilor reali.
Aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării
Aranjament transfrontalier care face obiectul raportării – orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puțin unul dintre semnele distinctive.
Ce reprezintă un semn distinctiv:
Semn distinctiv – o caracteristică sau însușire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale.
Potrivit prezentului proiect de act normativ intermediarii care, potrivit legii, pot invoca un privilegiu profesional, raportează informațiile referitoare la un aranjament transfrontalier raportabil numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informații de care aceștia iau la cunoștință în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare. Prin excepție de la situația menționată anterior, obligația de raportare este impusă tuturor actorilor care sunt implicați în conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier raportabil, precum și celor care oferă asistență sau consiliere în acest scop.
Pe de altă parte, în cazul în care contribuabilul concepe și implementează singur o schema transfrontalieră, obligația de raportare îi este transferată contribuabilului care beneficiază de un aranjament fiscal transfrontalier și care i-ar putea genera un avantaj fiscal.
În vederea îndeplinirii obligației de raportare, intermediarii sau contribuabilii, după caz, trebuie să declare autorităților fiscale doar acele aranjamente transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici și elemente ce oferă indicii cu privire la evitarea obligațiilor fiscale sau la obținerea unui avantaj fiscal. Aceste caracteristici sunt denumite semne distinctive și se referă, în principal, la transferuri intra-grup de active necorporale greu de evaluat, achiziționarea de companii care înregistrează pierderi și utilizarea pierderilor pentru reducerea obligațiilor fiscale, conversia veniturilor în capital sau în categorii de venituri scutite de la plata impozitelor, etc.
Totodată, proiectul prevede faptul că printr-un ordin al președintelui A.N.A.F. urmează să fie aprobat modelul formularului prin intermediul căruia intermediarii sau contribuabilii își vor îndeplini obligația de raportare. Mai mult decât atât, în vederea detalierii aspectelor referitoare la modul de aplicare a prevederilor referitoare la tipurile de semne distinctive pe care intermediarii sau contribuabilii relevanți le utilizează în vederea stabilirii caracterului raportabil al aranjamentelor transfrontaliere, A.N.A.F. urmează să elaboreze un ghid.
De asemenea, actul normativ prevede și stabilirea unor sancțiuni pentru încălcarea obligațiilor de raportare în vederea creșterii gradului conformării voluntare atât a contribuabililor cât și a intermediarilor. în ceea ce privește stabilirea cuantumului sancțiunilor, acesta este la latidunea fiecărui stat membru, însă norma europeană recomandă ca acestea să fie eficiente, proporționale și disuasive.
Pentru a dezvolta o politică mai cuprinzătoare, ulterior raportării informațiilor de către intermediari, urmează împărtășirea acestora, de către autoritățile fiscale, omologilor lor din alte state membre. Aceste mecanisme urmează să sporească și eficacitatea SCR.
Prin urmare, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2018/822 se urmărește extinderea domeniului de aplicare al schimbului automat de informații asupra aranjamentelor transfrontaliere, informațiile astfel obținute ajutând la consolidarea măsurilor pe care statele membre le pot lua în vederea prevenirii și combaterii practicilor fiscale agresive, cât și la crearea unui sistem de impozitare transparent.
Surse:
Proiect Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală - publicat în data de 9 ianuarie 2020
Tabel de concordanță
Nota de fundamentare
