Spre finalul adresei, CCF își exprimă și punctul de vedere referitoare la această situație, respectiv:  

 

În opinia noastră, prin interpretarea coroborată a prevederilor Art. 157;163 și 165 din Codul de procedură fiscală cu prevederile Art. VII din OUG nr. 29/2020, în ipoteza descrisă de noi, impozitul pe salarii și contribuțiile sociale declarate la data de 25 martie și rămase neachitate până la data de 25 aprilie, nu sunt obligații fiscale restante și drept urmare potrivit art. 157 alin. (1) lit. a) pentru acestea nu s-a împlinit termenul de scadență și le putem considera, eventual, ca fiind obligații fiscale cu termene viitoare (lit. b).  

Scadenta lor se împlinește după 30 de zile de la încetarea stării de urgență. 

Având în vedere că stingerea sumelor distribuite (apreciem că acestea pot intra în distribuire în baza art. 163 CPF care face referire la obligații datorate) se realizează în ordinea vechimii, iar vechimea se stabilește în funcție de scadență, rezultă că obligațiile reprezentând impozitul pe venit și contribuțiile sociale declarate la 25 martie, nu pot intra automat în procesul de stingere ci doar la solicitarea expresă a debitorului, ceea ce nu este cazul. 

 

Astfel, sumele achitate la termenul de 25 aprilie, diminuate cu bonificația stabilită de contribuabil, pentru plata impozitului pe profit/venitul microintreprinderilor datorat și declarat la acest termen, urmează să stingă tocmai aceste obligații. Dovada aplicării corecte a facilității sub forma bonificației prevăzute de lege poate fi realizată în aceste condiții, atât în baza declarațiilor fiscale și a documentelor de plată, cât și pe baza evidenței fiscale pe plătitor. 

 

Concluzia care se desprinde de aici este că se poate aplica bonificația de către toți contribuabilii care au în sold sume rezultate din creanțe fiscale a căror scadență este data de 25 martie 2020 sau o dată ulterioară datei de 25 martie 2020 (cele mai vechi datorii sunt cele aferente lunii februarie), cu condiția să se achite impozitul pe venit / profit datorat pentru primul trimestru până la 25 aprilie.  

 

Cu alte cuvinte, orice sumă datorată pentru o creanță care se achită în contul unic, datorată pentru o perioadă anterioară lunii februarie, care nu se mai bucură de măsurile OUG 29/2020, ar face riscantă aplicarea bonificației la plata impozitului pe micro / profit, chiar dacă plata impozitului pe micro / profit ar fi efectuată până la data de 25 aprilie.  

 

Sursa: Adresă CCF către Ministerul Finanțelor Publice