Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de (...) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale.
 
Din examinarea prevederilor legale în materie fiscală menționate mai sus, coroborate cu cele ale Legii nr. 241/2005, Curtea observă că acestea nu precizează, în mod concret, care sunt veniturile impozabile cu reținere la sursă, limitându-se la a menționa în cuprinsul acestora, sporadic, spre exemplu, "reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri din activități independente" [art. 52 din Legea nr. 571/2003], "veniturile sub formă de premii se impun, prin reținerea la sursă, cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu" [art. 77 din Legea nr. 571/2003] sau "plătitorii de venituri cu regim de reținere la sursă a impozitelor, cu excepția plătitorilor de venituri din salarii, conform prezentului titlu, au obligația să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat" [art. 119 din Legea nr. 571/2003].
 
Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, însă nici în cuprinsul acestui articol, nici în cuprinsul legii menționate sau al altor acte normative, noțiunea de "impozite sau contribuții cu reținere la sursă" nu este definită.
 
Or, în ipoteza infracțiunilor, inclusiv a celor reglementate în domeniul fiscal, legiuitorul trebuie să indice în mod clar și neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu ușurință prin trimiterea la un alt act normativ de rang legal cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenței/inexistenței infracțiunii.

În concluzie, Curtea constată că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

 

În aceste condiții, reincriminarea neplății contribuțiilor (și impozitului?) cu reținere la sursă ar putea reapărea în legislație, în condițiile în care Curtea a declarat prevederea neconstituțională pentru că nu erau definite clar  impozitele sau contribuții cu reținere la sursă, fără un alt motiv.  
  
Astfel, dacă la acea data legiuitorul ar fi făcut un inventar ar  impozitelor sau contribuții cu reținere la sursă și le-ar fi enumerat concret în cuprinsul legii, articolul nu ar mai fi fost abrogat.  
  
Ori, acum, tocmai acest lucru rămâne de făcut: o referire exactă la contribuțiile cu reținere la sursă pentru care neplata la buget să constituie infracțiune și ... legea-i gata!