Actul normativ mai prevede creșterea perioadei în care zilierii pot presta activități pentru același beneficiar. Astfel, pentru zilierii care ocupă un loc de muncă prin intermediul unei agenții de mediere, perioada în care poate lucra pentru același beneficiar crește de la 90 de zile până la maximum 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.

Agenţiile de mediere nu pot percepe taxe pentru demersurile pe care le fac în vederea recrutării persoanelor fizice care doresc să desfășoare activități ziliere.

Noile structuri de mediere vor putea beneficia de fonduri externe nerambursabile pentru formarea profesională a personalului propriu și pentru dezvoltarea capacității administrative.

Furnizorii de servicii de mediere a muncii, acreditați în condițiile prevăzute de H.G. nr.277/2002, pot presta servicii de mediere între cererea și oferta de muncă zilieră, fără a se supune acreditării prevăzute de noua lege, dacă dreptul de a presta astfel de servicii nu a fost suspendat sau retras, conform prevederilor legale.

Având în vedere faptul că munca zilieră presupune desfăşurarea de activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar persoană juridică, aplicarea noilor prevederi din lege va avea ca impact creşterea gradului de ocupare pe piaţa muncii a persoanelor din categoria de populaţie care nu are o calificare profesională sau are o educaţie şcolară precară.

În prezent, România se confruntă cu deficit de forță de muncă, iar prin acest act normativ se urmărește asigurarea unui cadru normativ coerent şi unitar, care să faciliteze accesul la angajarea în piaţa muncii a persoanelor care desfăşoară activităţi sezoniere, sporadice sau accidentale.

Analiza pieţei muncii şi a numărului de zilieri înregistraţi la Inspectoratele Teritoriale de Muncă relevă faptul că actualul cadru normativ care reglementează munca zilieră a dus la o creştere semnificativă a numărului de persoane ocupate pe piaţa muncii.