Inventarierea și evaluarea stocurilor de materii prime, materiale, semifabricate, producției în curs de execuție
Publicat la 14.01.2020 in Inventarierea patrimoniului
19766 0 comentarii
Inventarierea stocurilor și evaluarea cu ocazia inventarierii trebuie făcute ținând seama de o serie de aspecte relevante pentru desfășurarea corectă a procesului, fie că vorbim despre inventarierea stocurilor de materii prime, inventarierea materialelor, inventarierea producției în curs de execuție …
Inventariera stocurilor de materii prime, materiale, etc
În procesul de inventariere a stocurilor trebuie avute în vedere elemente specifice, respectiv:
- Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menționat și în listele de inventariere respective.
- La lichidele a căror cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare și măsurare, conținutul vaselor - stabilit în funcție de volum, densitate, compoziție etc. - se verifică prin scoaterea de probe din aceste vase, ținându-se seama de densitate, compoziție și de alte caracteristici ale lichidelor, care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de laborator, după caz.
- Materialele de masă ca: ciment, oțel beton, produse de carieră și balastieră, produse agricole și alte materiale similare, ale căror cântărire și măsurare ar necesită cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bază de calcule tehnice.
- În listele de inventariere a materialelor prevăzute la alineatele precedente se menționează modul în care s-a făcut inventarierea, precum și datele tehnice care au stat la baza calculelor respective.
- Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariază cu prioritate, fără a se stânjeni consumul/comercializarea imediată a acestora.
- Comisia de inventariere are obligația să controleze toate locurile în care pot exista bunuri care trebuie supuse inventarierii.
- Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de bunuri.
- Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, se întocmesc liste de inventariere distincte sau situații analitice separate, după caz.
- Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât să se evite omiterea ori inventarierea de două sau de mai multe ori a acelorași bunuri.
- Bunurile aflate în expediție se inventariază de către entitățile furnizoare, iar bunurile achiziționate aflate în curs de aprovizionare se inventariază de entitatea cumpărătoare și se înscriu în liste de inventariere distincte.
Pot fi avute în vedere următoarele exemple:
Exemplul 1
Ipoteză. În urma determinării fizice a stocului de materii prime, membrii comisiei de inventariere nu identifică existența bunului X, în condițiile în care, scriptic, există un număr de 10 bucăți.
Soluție. Se propune identificarea cauzei care a generat lipsa în gestiune a bunului în cauza și propune scoaterea acestuia din evidențele contabile.
Exemplul 2
Ipoteză. În urma efectuării lucrărilor de inventariere se constată plusuri la inventar, pentru produsul X, într-o anumită cantitate.
Soluție. Comisia de inventariere propune înregistrarea plușului fizic determinat în contabilitate.
Compensarea plusurilor cu minusurile la inventar
La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracțiuni, se are în vedere posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiași bun material, din cauza asemănării în ceea ce privește aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
- diferențele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeași perioadă de gestiune și la aceeași gestiune.
Atenție. Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorată vinovăției persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Exemplu:
Ipoteză. Pentru două repere similare că și caracteristici, comisia de inventariere, comparând stocurile scriptice, constată 100 bucăți în plus pentru produsul X și 95 bucăți în minus pentru produsul Y.
Soluție. Având în vedere caracteristicile similare și riscul mare de confuzie, comisia de inventariere propune compensarea minusului de 95 bucăți din produsul Y cu 95 bucăți din produsului X și, totodată, înregistrarea plusului de 5 bucăți pentru produsul X.
Inventarierea stocurilor - perisabilități
Perisabilitățile se aprobă de conducerea societății, la nivelul cantităților efectiv constatate ca pierderi naturale în urma unei verificări faptice, în situații precum:
- recepția bunurilor transportate;
- inventarierea patrimoniului;
- predarea / primirea gestiunii.
Limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare și desfacere se stabilesc la nivelul întregii activități a societății plătitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de mărfuri la prețul de înregistrare al mărfurilor intrate sau la prețul de livrare pentru mărfurile vândute în perioada cuprinsă între două inventare.
Atenție! Nu sunt considerate perisabilități:
- pierderile incluse în normele de consum tehnologic;
- pierderile produse prin neglijență, furt și cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate;
- pierderile determinate de cauze de forță majoră.
Exemplu:
Ipoteză. În urma comparării cantităților scriptice cu cantitățile fizice determinate în contabilitate, comisia de inventariere constată lipsă unei cantități din produsul X. Analizând caracteristicile produsului se constată că scăderea în greutate este în limitele normale.
Soluție. Comisia de inventariere propune înregistrarea cantităților reprezentând scăderea în greutate.
Inventarierea bunurilor aflate asupra angajaților
Bunurile aflate asupra angajaților la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariază și se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele care răspund de păstrarea lor. În cadrul evidențierii acestora pe formații și locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate și comparate cu datele din evidența tehnico-operativă, precum și cu cele din evidența contabilă.
Evaluarea stocurilor la inventar
În privința evaluării, există elemente specifice de care trebuie să se țină seama.
Astfel, activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
Exemplu:
Ipoteză. Analizând istoricul unui produs din depozitul de marfă, se constată că este în stoc de mai bine de un an și pentru care posibilitate de valorificare este redusă. Mai mult, pe piață există produse similare, cu caracteristici superioare, la prețuri mai mici decât costul din contabilitate al produsului inventariat.
Soluție. În baza informațiilor de pe piață, comisia de inventariere propune diminuarea valorii stocului, astfel încât marfă să fie recunoscută la valoarea probabilă de vânzare, în condițiile actuale ale pieței.
În cazul stocurilor pentru care există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puțin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe bază de constatări faptice.
Exemplu:
Ipoteză. În urma unei evaluări anterioare, valoarea unui stoc de produse finite a fost ajustată, în sensul diminuării acesteia, în condițiile unei piețe în care un astfel de produs era cerut în cantități foarte mici. Conjunctura economică a făcut ca cererea pentru astfel de produse să crească, astfel încât prețul să revină la normal, motiv pentru care ajustarea de valoare anterior înregistrată să rămână fără obiect.
Soluție. Comisia de inventariere propune anularea ajustării înregistrată cu ocazia evaluării precedente, pe motiv că menținerea ei nu mai este oportună și că valoarea diminuată a stocului nu mai corespunde realității.
Formula de calcul a valorii realizabile nete a stocurilor este următoarea:
Valoarea realizabilă netă = Prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității-Costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul-Costurile estimate necesare vânzării
Stocuri achiziționate cu plata în valută
Elementele de natura stocurilor achiziționate cu plata în valută și înregistrate la cost istoric trebuie prezentate în situațiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacției.
Principiul prudenței
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
Exemplu:
Ipoteză. Analizând structura cererii / ofertei la momentul inventarierii, dar și prețurile de piață, se constată că pentru o anumită categorie de produse prețul de piață este superior prețului la care este reflectat în contabilitate stocul de marfă.
Soluție. În virtutea principiului prudenței, comisia de inventariere nu trebuie să facă propuneri de natură a majora valoarea stocului de mărfuri peste costul istoric. Excepție ar face situația în care anterior, pentru stocul de marfă supus inventarierii, ar fi fost înregistrate deprecieri valorice, caz în care ar fi fost necesară anularea deprecierilor anterior înregistrate.
Inventarierea semifabricatelor
Înainte de începerea inventarierii semifabricatelor din producția proprie, este necesar:
- să se predea la magazii și la depozite, pe baza documentelor, toate semifabricatele a căror prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secții sau ateliere toate produsele reziduale și deșeurile, întocmindu-se documentele de constatare;
- să se întocmească documentele de constatare și să se clarifice situația semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică.
Inventarierea stocurilor în curs de aprovizionare
Potrivit OMFP nr. 1.802/2014, pct. 276, alin (3), sunt reflectate distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare. Astfel de elemente trebuie inventariate distinct și incluse în listele de inventariere, pentru asigurarea conformității situației scriptice cu situația faptică.
Pot fi avute în vedere următoarele exemple:
Exemplul 1
Ipoteză. În cazul unui proces de achiziție, pentru mărfurile care fac obiectul achiziției a fost semnat contractul, riscurile și beneficiile asupra bunurilor au fost transferate, dar bunurile se află, la data efectuării inventarierii, într-un depozit al transportatorului care asigură transportul bunurilor de la furnizor la beneficiar.
Soluție. Comisia de inventariere se asigură de existența bunurilor, prin confirmarea cu transportatorul care admite că deține bunurile la care se face referire. Se întocmesc liste de inventariere separate.
Exemplul 2
Ipoteză. Urmare a corespondenței cu transportatorul (obiectul transportului îl reprezintă un stoc de marfă), se primește confirmarea pentru o cantitate mai mică, transportatorul pretinzând că doar această cantitate i-a fost predată de furnizor.
Soluție. Comisia de inventariere are în vedere identificarea cauzei care a dus la lipsa stocului, propunând, pentru cazul în care nu este identificat, fie imputarea să, fie recunoașterea în costurile societății.
Inventarierea producției în curs de execuție
Înainte de începerea inventarierii produselor în curs de execuție este necesar:
- să se predea la magazii și la depozite, pe baza documentelor, toate produsele a căror prelucrare a fost terminată;
- să se colecteze din secții sau ateliere toate produsele reziduale și deșeurile, întocmindu-se documentele de constatare;
În cazul produselor în curs de execuție se inventariază atât produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării impuse de procesul tehnologic de producție, cât și produsele care, deși au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepționare tehnică sau nu au fost completate cu toate piesele și accesoriile lor.
Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în secțiile de producție și nesupuse prelucrării, nu se consideră produse în curs de execuție. Acestea se inventariază separat și se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea inventarierii acestora se evidențiază în conturile inițiale de cheltuieli.
Exemplu:
Ipoteză. În desfășurarea procesului de inventariere, se constată existența unor repere nefinalizate și nerecunoscute ca atare în contabilitate.
Soluție. Comisia de inventariere propune înregistrarea acestor produse aflate în curs de execuție.
Inventarierea se efectuează, de asemenea, pentru lucrările și serviciile în curs de execuție sau neterminate.
Inventarierea produselor, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție din cadrul secțiilor auxiliare se face prin stabilirea stadiului de executare a acestora.
La entitățile care au activitate de construcții-montaj, pe baza constatării la fața locului, se includ în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrări și părți de elemente de construcții la care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în devize, respectiv lucrări executate (terminate), dar nerecepționate de către beneficiar, denumirea obiectului și valoarea determinată potrivit stadiului de execuție, potrivit valorii din documentația existentă (devize), precum și în funcție de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii.
Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparații ale clădirilor, instalațiilor, mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și ale altor bunuri se face prin verificarea la fața locului a stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o listă de inventariere distinctă, în care se indică denumirea obiectului supus modernizării sau reparației și valoarea determinată potrivit costului de deviz și celui efectiv al lucrărilor executate.
Exemplu:
Ipoteză. Analizând etapele realizării obligațiilor rezultate din derularea unui contract de prestări servicii, comisia de inventariere constată că stadiul este mult mai avansat și că valoarea la care a fost recunoscută inițial în contabilitate este subevaluată, costurile implicate fiind mai mari.
Soluție. În vederea reflectării stării de fapt concrete la data inventarului, comisia de inventariere propune înregistrarea unui plus de valoarea aferent stadiului suplimentar astfel identificat.
Evaluarea stocurilor în curs de execuție
Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de execuție. Valoarea produselor și serviciilor în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție.
În cazul producției în curs de execuție pentru care există constituite ajustări pentru depreciere sau ajustări pentru pierdere de valoare, în listele de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puțin ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate până la data inventarierii, care se compară cu valoarea lor actuală, stabilită cu ocazia inventarierii, pe baza de constatări faptice.
Exemplu:
Ipoteză. În gestiunea societății se află un stoc de produse, aflate într-o etapă intermediară de producție, încă nefinalizate din cauza cererii reduse manifestată de piață pentru astfel de produse. În trecut, conducerea societății a evaluat situația și a decis stoparea producției într-un anumit stadiu de execuție. În momentul efectuării inventarierii, analizând condițiile pieței și cererea de astfel de produse, se constată că valoarea lor nu numai că este foarte mică, dar nici la această valoarea nu pot fi valorificate.
Soluție. Comisia de inventariere propune ajustarea stocului de produse în curs de execuție până la valoarea ce ar putea fi recuperată prin valorificarea părților componente ce compun produsele aflate în stadiul intermediar de producție.
Înapoi la pagina principală Inventarierea patrimoniului 2017
